Growing up Online – Ce faci cand ai un copil ce petrece prea mult timp pe net.
Urmaresc un documentar foarte interesat pe PBS
Daca va apropiati de momentul in care vreti copii sau chiar aveti niste micuti e foarte interesant.
Sigur, foarte mult nu se aplica in Romania, inca. Dar asta se va schimba.
Din punctul meu de vedere singurii de vina in chestiile astea sunt parintii. Ok, si o parte de vina o are si gloata de copii care fac acelasi lucru.
Problema (cel putin in documentar) e ca parintii nu au aptitudinile tehnice pentru a-si controla copii, pe langa educatia pe care sunt obligati sa le-o ofere. Presupun ca generatia care are acum pana in 30 de ani nu are problema asta, insa cei trecuti de bariera asta si ajunsi pe la 40-50 sunt afoni tehnologici daca n-au lucrat in domeniu.
Public Service Announcement: Exista softuri de control parental, exista modalitati de a iti educa copii si de a te educa pentru a intelege ce inseamna internetul si cum sa controlezi ce se intampla pe calculatorul tau.
Cateva reguli:
0. Invata sa folosesti un computer cel putin la nivel mediu. Nu e asa greu si daca esti usor inclinat spre partea asta o sa-ti placa. Nu-ti fie frica de mouse si de click-ait, nu strici nimic. Nu te teme sa deschizi un calculator desktop, nu se intampla mare lucru inauntru dar e bine sa citesti inainte despre asta.
1. Discuta cu copii tai. Explica-le ca sunt lucruri bune si lucruri rele pe Internet si explica-le care sunt acestea. Atat alea rele cat si alea bune adica. Esti sigur ca stii?
2. Asigura-te ca inteleg ce riscuri exista si ca sunt la curent cu metodele de a refuza propuneri, idei sau moduri de a gandi ce sunt diferite de ce considera normal.
3. Asigura-te ca ce considera normal e corect sau macar rezonabil.
4. Daca vrei sa folosesti programe de monitorizare spune-le ca acestea sunt instalate. Asigura-i ca nu le invadezi intimitatea dar ca e mai bine sa existe o copie locala a activitatii lor online pentru protectia lor si informarea ta.
5. Daca le invadezi intimitatea asculta si accepta. Ulterior poti porni discutii despre lucrurile aflate, dar cu tact, nu cu scandal. Altfel risti sa ii transformi in mini hackeri ce iti vor sabota fiecare efort. Si nu e cazul sa incepem discutia despre cum reactioneaza adolescentii la asemenea chestii.
6. Controleaza accesul la calculator. In special pentru copii de varste mici nu e nici un motiv sa piarda nopti online. Limiteaza la cel mult o ora accesul online pana la 7-8 ani. Hei, exista joculete frumoase pentru cei mici, dar totul e bine in moderatie. Ulterior, pe masura ce cercul de prieteni se dezvolta poti creste limitele de timp, insa rezonabil nu dupa pretentii.
7. Controleaza accesul la internet. Daca le oferi un calculator cu internet in propria camera nu o sa-i mai vezi. Asigura-te ca sunt la vedere, ca puteti discuta despre ce gasesc pe net. Discutiile cu prietenii sunt discutii, asta e.
8. O sa ma repet dar e important. Nu te transforma in politie ci in ghid pentru internet. Explica si educa, nu lansa acuzatii.
9. Nu minimiza importanta accesului online pentru copii, este o necesitate nu un moft. Dar invata-i cum sa foloseasca resursele pe care le au.
10. Nu uita sa te educi singur. Afla care sunt site-urile populare, ce e la moda, ce e cool, cine e al mai mare damblagiu din gasca de prieteni virtuali.
11. Ar trebui sa fie prima, dar ma rog: DA-LE O CARTE SI FII SIGUR CA O CITESC. Unii se ataseaza de old media, si poate nu cresti chiar un analfabet care scrie kam asha kiar shi pe la skoala.
Informatii suplimentare:
Software de control parental: aici Recomand si citirea review-urilor suplimentare. Omul e amuzant si are niste ponturi faine.
Site de promovare si informare : aici
Informeaza-te bine si alege in cunostinta de cauza!
Nu uita sa vorbesti cu godacul inainte sa incepi cu masuri politienesti.
Enjoy safe surfing.
Bune sfaturi.
Într-adevăr, „ciudăţenia tehnologică” şi frica de calculator duc părinţii la două reacţii opuse, la fel de nocive: interzicerea completă a folosirii Net-ului (cum a făcut mătuşă-mea când am stat la ea; după ce i-am zis că-s ateu, a conchis că „prostiile astea le-am aflat de pe InterNet” şi nu mi-a mai dat voie) şi permisivitatea totală.
)
În cazul meu particular, maică-mea nu mi-a interzis niciodată nimic. Nu mi-a verificat prietenii, activitatea pe Net, temele, etc., niciodată. Poate că e şi asta benefic, că mi-am format discernământul nu în urma unei porunci, ci în urma reflecţiilor personale.
Ştiu pe cineva care a devenit atee după ce-a stat trei luni pe Net.
Probabil a gasit forumuri si a gasit si informatii la care nu a avut acces pana atunci.
Eu imi amintesc cum in 95 umblam pe net si mi-am facut prima adresa de mail asa ca sunt cu siguranta printre primii care au avut acces (cel putin in Brasov).
Ca atunci cand eram tanar singura distractie era mirc-ul si nu myspace-ul, e alta discutie, dar asta face tehnologia. Nici macar messengerul nu era folosit.
Ce mi se pare ciudat la mypsace si altele e ca iti faci “prieteni” instant dar sunt oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta si nu exista o adevarata socializare, exceptand comentariile pe poze & all. Distantarea si lipsa interactiunilor adevarate ii duce pe copii la a-si cauta refugiul online si pe parinti sa nu mai inteleaga.
D-asta sunt adeptul limitarilor si eu de altfel o sa limitez si accesul la tv pentru ai mei cand i-oi avea, acuma le descarc desene animate pentru o viata
Dar documnetarul e foarte interesant desi un pic panicard.
[...] in Growing Up Online un profesor super hi-tech avea un perete pe care i se proiecta obiectul de studiu si el putea sa [...]