Dumnezeu e ateu!

Am fost la Roma. D-asta nici n-am scris nimic o vreme

Am fost in monumentul frumos numit Catedrala San Pietro si in muzeul Vaticanului. Ambele sunt pline de lucrari de arta religioase dar arta e arta si ar fi stupid sa zic ceva urat mai ales ca mi-au placut.

Ce m-a uimit insa referitor la oameni:

1. Italienii nu erau mai stralucitori, mai educati sau mai speciali decat restul lumii. Oricum am intalnit destul de multi romani, cateva afise cu Gutza, japonezi, francezi si cersetori. Nimic uimitor la oameni, iar orasul in sine, exceptandu-i obiectivele turistice si istoria grandioasa e chiar… destul de banal. M-au dezamagit blocurile mazgalite cu grafiti (am vazut creatii mai bune in Brasov, aici erau doar semnaturi stupide), din fiecare zona mai indepartata de centru, mi-a placut ca ma verificau de bagaje periculoase la fiecare monument si ma lasau sa trec chiar daca bipaiam - ghetele mele bipaie ca-s de munte). Pizza nu-i buna si hainele sunt scumpe.

2. Toate monumentele sunt enorme! Fucking WOW!

3. Altarul cetral din San Pietro are 43 de metri, biserica are cred ca inca o data pe atat pana in varf iar papii nu cred ca au depasit 1.80 ca toti erau batranei garboviti. Credeti ca incercau sa compenseze? Da’ oricum tot respectul pentru ei ca se abtin de la gagici. Ceea ce trebuie sa fie greu intr-o tara ce a creat-o pe Monica Belluci.

4. Sub altarul din San Pietro e inmormantat, teoretic, Petru aposlolul lui Isus. Si langa el au fost inmormantati zeci de papi de-a lungul timpului. Unii sunt ceruiti prin biserica. Ma intreb: a) biserica de deasupra mormantului lui Isus e mai mare decat San Pietro? (raspunsul e nu) Si daca nu, de ce? b) daca Petru a cerut sa fie rastignit pe cruce in sens invers din modestie nu era mai normal sa se construiasca o groapa foarte extinsa in loc de biserca ca sa se pastreze orientarea inversa fata de Isus?

5. Erau credinciosi in rugaciune la doua pietre de mormant in catacombele de sub San Pietro: la Petru (normal, ca e superstar), si la Ioan Paul al 2-lea ca e recent… Desi imi placea de om ca l-am auzit vorbind in romana cand eram mic in ‘99 nu reusesc sa inteleg de ce e nevoie de conexiunile astea lumesti cu Dumnezeu cat timp Isus spune sa il primesti in inima lui doar pe el si sa nu folosesti intermediari. Ce i se cere lui IP? Sanatate? E mort, e clar ca nu mai e sanatos. Bani? N-are nevoie! Pace interioara? Usor, dau si eu d-asta, si eu sunt viu. Si atunci?

De ce au nevoie crestinii de ceva material pe care sa-si fixeze privirea si careia sa-i declare diverse chestii. Cultele protestante nu fac asta si cinste lor!

Eu cand eram mic si ma rugam la Big Guy in the Sky sa nu ma prinda mama ca am dat foc lingurilor (incercati, si apoi picurati apa, e fascinant) ii promiteam ca daca ma ajuta o sa cred in el. Bitchy, aren’t I? Mama se prindea, dar nu asta e important, ideea e ca nu ma rugam la icoane ci in drum de la scoala ma uitam catre nori si imi imaginam ca e ceva acolo. Presupun ca nu sunt singurul copil care face asta, de ce atunci cand devi adult ai nevoie de siguranta unei bucati de piatra, bucata de cap de mort, bucata de sticla pictata pentru a te ruga? Nu e mai “directa” comunicarea cu norii? *rasete infundate*

Poate aveti raspunsuri…

P.S. Roma e frumoasa per total dar stati macar o saptamana sa vedeti cat mai mult.