Povara dovezii – o necesitate a credicioşilor
Încă nu mi-a aruncat nimeni mănuşa asta (decât pe blogurile unde mai comentam în alte dăţi) însă bănuiesc că cineva o va face.
Sună cam aşa:
a. “Cum adică nu crezi în Dumnezeu* când încerci să dovedeşti faptul că nu există!”
b. ” Însăşi faptul că te numeşti ateu dovedeşte existenţa lui Dumnezeu. Pentru că negi existenţa lui Dumnezeu prin cuvântul pe care il foloseşti dovedeşti faptul ca există”.
*toti Dumnezeii menţionaţi sunt termen generic pentru orice zeu al lumii moderne
Demonstraţia faptului că sunt ambele o aberaţie ilogică, prin exemple practice:
1.Prietena/prietenul tău te înşeală. Ştiu asta! O cred cu toată fiinţa mea. Există semne şi lucruri pe care doar un om care te înşeală le poate face. Nu încerca să mă convingi că nu e aşa, eu ştiu şi cred acest lucru. Cum adică ceri dovezi? Dar de ce nu crezi? Nu ţi-am dat destule argumente?
2. <sarcasm>Dacă ai carnet de conducere, înseamnă că ştii cu adevărat să conduci. Cum adică ai dat mită? Însăşi faptul ca ai carnet dovedeşte faptul că ştii să conduci. Ce dacă ai maşina parcată în stâlp şi eşti mort?</sarcasm>
1. Poi crestinii incearca sa dovedeasca ca Allah nu exista, deci si ei cred in Allah.
2. Crestinii spun ca nu sunt pagani, deci prin faptul ca se numesc crestini dovedesc ca si chipurile cioplite sunt zei.
De fapt cine vine cu argumentele astea trebuie pocnit, ca cu vorba buna nu ai cum sa-l convingi.
a->b nu = !a->!b
Ilogica credinciosilor e exemplara