Dragii mei,

Suntem aici pentru a sărbătorii viaţa unui om care ne-a adus bucurie, ne-a făcut să plângem şi să leşinăm de emoţie, ne-a uimit şi ne-a întristat uneori.

Dar nu vreau să vorbim despre cariera lui, ci despre ce se vede în ea. Către ce aspira Michael Jackson şi ce putem noi învăţa din asta?

Convingerea mea este că Michael a reprezentat copilul etern. Cel pe care noi îl lăsăm în grabă în spate alergând către viaţa noastră de “oameni mari” fără să ne gândim în acel sprint că toată bucuria vieţii e în copilărie.

Ca să exemplific mă voi folosi de câteva melodii ale lui Michael interpretându-le ca şi fantasme ale copilăriei tuturor contemporanilor lui.

Thriller: poate părea şocant, cum ar putea un videoclip înspăimântător să fie visul unui copil? Dacă ne gândim că acest copil s-a născut cu zece ani înainte de  fimul clasic al lui George Romero “Night of the Living Dead” aş zice că un dans bine coordonat cu o armată de omuleţi inspăimântători nu e o idee atât de deplasată. Probabil nu o singură dată a văzut acel film.

Beat it:  Iarăşi o tema violentă însă de fapt soluţia la violenţă este una extrem de pacifistă. O soluţie înţeleaptă în perspectivă însă la fel de bine şi soluţia pe care o adoptă mulţi copii în faţa unei găşti neprietenoase.

Desigur, aş putea lista toate piesele lui Michael şi multă lume nu ar fi de acord cu mine, nu toate sunt copilăroase în ton sau în mesaj.

Nu vreau sa spun ca Michael era un copil cu corp de adult ci că reprezenta şi aducea pe scenă şi în clipurile lui tot ce îşi doreau contemporanii, cei care crescuseră cu el sau l-au descoperit mai târziu.

Un simţ al egalităţii, un drept fundamental la bucurie şi celebrare a vieţii, de uitare a temerilor si scufundare în mişcări de dans uimitoare

Cine nu îşi dorea in anii ‘90 să aibă cinci minute cu Michael Jordan la un meci de baschet?

Cine nu şi-a dorit să aibă boxele imense şi ochelarii bad-ass cu care să-i rezolve pe cei care nu apreciază muzica?

Acelaşi mesaj de unitate şi de “dacă suntem uniţi putem schimba lumea” răzbate şi din video-ul de mai sus.

Cine nu îşi dorea să vadă cum arată Nefertiti? Poate să viseze la o poveste de dragoste?

Da, pe lângă faptul că întrupa fanteziile copilăroase, Michael mai era şi conştiinţa noastră vinovată. Vinovată de războiul rece, vinovată de comunism, vinovată de sărăcia din Africa, vinovată de distrugerea mediului, vinovată de atâtea lucruri încât enumerarea lor nu ne face decât şi mai vinovaţi.

Aşa că a luat-o asupra lui cu inocenţa unui copil care crede că soluţiile simple sunt cele mai bune (ceea ce nu e departe de adevăr) şi ne-a arătat ca un artist de culoare poate sparge barierele entertainmentului,că poate să vorbească de pe scenă despre lucruri pe care alţii doar le visau. Ne-a arătat că mai există speranţă pentru noi. Că ne putem unii deşi suntem diferiţi şi să mergem în paşi de dans către o lume mai bună.

Sigur că, viaţa lui privată expusă cu atâta dărnicie nu l-a ajutat. Sigur că, este acuzat acum de mii, poate sute de mii de oameni că şi-a vândut viaţa pentru glorie. Da, nu a făcut cele mai bune alegeri, şi poate din modul în care a trăit comparativ cu modul în care a muncit putem învăţa că e nevoie de coerenţă în toate acţiunile noastre.

Că nu putem alege să ne disociem de ceea ce spunem despre noi jumătate de zi pentru a deveni o altă persoana seara.

Că ne trebuie o consistenţă in ceea ce facem pentru a ne atinge scopurile.

Astea pot fi lecţiile lui Michael Jackson

- Visează la imposibil şi fă-l să se întâmple

- Nu te lăsa deraiat de la visul tău de propria persoană. Dacă tu însuţi te invingi nimeni altcineva nu te va ridica de la pământ.

Acestea fiind spuse, noapte bună Michael.

Lumina viselor tale va dăinui şi sperăm că ele vor fi îndeplinite.

P.S. Acesta este un exemplu de  ceremonie funerară non-religioasă, inspirată atât de Vorbitor în numele morţilor (Orson Scott Card) cât şi de exemple existente pe internet. Sentimentele sunt serioase totuşi.