Am fost ieri seara la concertul Harlem Gospel Singers.

Deși destul de preachy pentru mine a fost o experiență plăcută și oamenii din cor sunt performeri talentați.

M-am uitat atent la ceilalți oameni veniți acolo pentru spectacol, nu păreau sa fie comozi cu a cânta și a se bucura altfel decât au văzut pe la biserică, Mulți erau oameni stânjeniți de a-și ridica mâinile și a striga “Aleluia”.  Eu măcar am o scuză!

Cumva cred că însăși această ortodoxie majoritară ne impiedică de a ne bucura de viață și inclusiv de credință așa cum poate ar merita un sentiment pozitiv.

Oamenii pe care i-am văzut nu doar că erau credincioși, erau de-a dreptul îndrăgostiți de credința lor și o cântau așa cum ar cânta trubadurii sub balcon, cu pasiune, cu bucurie și cu speranță.

Oare de ce în bisericile ortodoxe rareori se aud cântece vesele (poate doar colindele), în majoritatea timpului fiind niște tânguieli numite generic “doamne miluiește”?

In other news:

RAO ne face marea bucurie de a traduce “Small Gods”.

O sa anunt imediat ce aflu ca a iesit pe piata, dar e o carte excelenta pentru a da suturi ironice religiei.

De altfel cam orice scoate Pratchett este excelent.

Mi-e dor de zilele in care discutam cu bunicii mei despre rai…
Erau oameni normali, crescuti la tara si religiosi in consecinta, in felul nemaniacal al sperantei unei vieti mai bune, macar dupa moarte.
Si venind de la un cuplu care n-a avut o viata usoara, copilaria lor fiind cel de-al doilea razboi mondial si apoi aruncati in ghearele comunismului (nu la inchisoare efectiv, ci doar la inchisoarea mentala a sistemului totalitar), le inteleg speranta de mai bine.

Evident eu eram doar un copilas de 7-8 ani si intrebarile pe care le puneam nu erau grele pentru oameni care se duceau la biserica saptamanal.
Dar am in minte o zi frumoasa in care ma plimbam in parc cu bunicul meu si in timp ce eu ma leganam de salcii si el imi mesterea un fluier din crengi, l-am intrebat “cum e in rai?”
Si mi-a spus (din cat imi amintesc) asa: “Acolo toti copacii au fructe si poti manca cate vrei, si o sa stam tot timpul impreuna si o sa avem de mancare cata vrem si ne vom juca cu animalele. “Si leii nu o sa manance gazelele?”
“Nu, pentru ca vor fi mereu satui.”
“Si o sa pot sa dorm langa un leu si nu o sa ma manance?”
“Da, pentru ca in rai toate animalele vor fi blande si prietenoase” “Si o sa fii si tu acolo?”
“Da, o sa fim cu totii, noi doi si mama si tata si fratele tau si sora ta si parintii si bunicii nostrii. Toti o sa fim acolo si o sa traim fericiti impreuna.” Totul suna grozav si mintea mea de atunci nu a pus mai multe intrebari.

Omul de acum ar plange in fata naivitatii intrebarilor si raspunsurilor daca nu ar fi atat de indurerat de pierderea bunicului meu, omul care iubea neconditionat copilariile mele, care ma sustinea precaut in nebuniile intreprinse, care se supara cand intarziam dar se lumina cand stia unde ma aflu, care m-a sustinut si m-a ghidat prin putine cuvinte si multa dragoste in a-mi gasi propria cale.

Dormeam impreuna si citeam amandoi in fiecare seara, el adormea intotdeauna primul si era extrem de rabdator cu becul lovindu-l in fata pana mi se facea somn si mie. Niciodata nu m-a fortat sa inchid lumina si cred ca era mandru de mine si de faptul ca putea sa zica ca nepotul il tinea treaz citind.

M-a invatat sa merg pe bicicleta si mi-a daruit primul skateboard din oras, m-a invatat sa citesc inainte sa ajung la scoala, sa folosesc o bormasina, sa scot zeama de varza din butoi, sa folosesc telefonul cu disc, sa impart jucariile, sa fiu politicos, sa fiu neincrezator.

Da, sa fiu neincrezator, pentru ca era vremea in care martorii lui iehova tocmai incepusera sa bata la fiecare usa, impreuna cu cersetorii, hotii si vanzatorii de toate felurile.
Si el le inchidea mereu usa in nas in timp ce mama si bunica le deschideau larg si cumparau perdele de baie sau cutite sau primeau turnul de veghere.
Eu ii urmam cu drag exemplul si mereu am crezut ca le inchidea usa atat din spirit de proprietate cat si pentru ca simtea ca e ceva in neregula cu toti dubiosii care suna la usa pentru a-si vinde marfa, sau zeul. Ceva nu era in regula si as zice ca incredulitatea e prima samanta a scepticismului.

Si desi n-ar fi fost de acord cu ateismul meu, cred ca pe undeva ar fi fost mandru ca am ajuns la propriile concluzii in ciuda vizitelor dese la biserica.

A murit cand nici nu ma lovise adolescenta si totusi putini oameni au avut influenta lui asupra mea.
A fost primul om pe care l-am vazut murind, sub ochii mei, cu mana mea tinandu-l si rugandu-ma de orice si de oricine sa mi-l mai lase un pic in viata.
Am plans in acea seara cum n-am plans niciodata si nici n-am mai putut regasi aceeasi gaura chinuitoare a disperari pe care o ai cand moare cineva apropiat.
Am invatat si acea lectie a durerii chiar daca modul in care a fost predata e devastator.

As vrea sa cred ca il voi reintalni, ar fi cea mai mare bucurie in acest moment al vietii mele daca s-ar intampla.
Nimic nu m-ar face mai fericit chiar daca ar insemna ca toate rationamentele mele curente sunt gresite.

Pana atunci imi raman amintirile si ma voi bucura de ele tot restul vietii.

Sunt in vacanta si acest post a fost scris inainte sa plec.

Cand ma intorc o sa am probabil cate ceva de scris.

Daca vreti sa aflati primii si nu din feed-urile colegilor de blog am introdus noua functionalitate “email subscription” o tehnologie revolutionara inventata acum nu mai stiu cati ani.

WordPress are in sfarsit posibilitatea asta asa ca gasiti butonul din stanga si asteptati email-ul.

Frumos nu?

Mi-am propus să nu mai scriu de politică cât timp candidatul votat nu a ajuns în turul 2 dar trebuie să îmi exprim imensa frustrare pentru modul în care discuţia Băsescu-Geoană s-a terminat cu jurăminte pe biblie.

Jurămintele pe biblie sunt egale cu zero.

Jurămintele pe mormântul părinţilor sunt egale cu zero.

Orice jurământ e egal cu zero, dacă în momentul în care îl faci nu ai structura morală şi nu iei decizia irevocabilă de a face tot ce poţi pentru a-ţi îndeplinii promisiunea.

Eu nu aş jura pe biblie în faţă judecătorului şi o să îi spun să aibă încredere în ce zic pentru că sunt om onest.

Nu aş jura pe biblie dacă m-ar face cineva, prin absurd, ministru ci voi spune că îmi voi folosi calitatiile pentru a-mi face treabă pentru că asta trebuie făcut. Nici un jurământ nu e făcut în aşa fel încât să pierzi ceva dacă nu îl respecţi.

Care e pedeapsa lui Geoană dacă a minţit? Îl loveşte un fulger? Pierde alegerile? Îi moare soacra? Ce anume pierde?

Care e pedeapsă lui Băsescu dacă a minţit? Îi creşte şuviţa la loc? Îi rămâne Elena borţoasă? Îi curg sânii Elenei Udrea mai tare decât acum?

De ce ar trebui să se teamă doi oameni care candidează pentru ar conduce 20 de milioane de concetăţeni de o entitate imaginară care n-a făcut rău nimănui, vreodată (ignorând aberaţiile biblice)?

Dar cel mai grav, este ce semnalează acest jurământ.

Ne arată că până și atunci când ne alegem reprezentantul în fața globului pământesc nu putem avea încredere în ei. Pentru că ne cunoaștem. Pentru că suntem dintotdeauna măcinați de neîncredere, nu pentru că suntem oameni și e poate natural să fim suspicioși, ci pentru că nu dezvoltăm simțul datoriei.

O paralelă:

M-am dus la primul meu interviu la o firmă serioasă după ce am avut ceva experiență în voluntariat. Le-am spus “eu cred că atunci când ai ceva de făcut, trebuie să o faci bine. Fără să te plângi, fără să te miorlăi ca aia nu merge bine și ailaltă are probleme. Îți faci treaba și apoi tragi concluziile”.  N-am habar dacă asta mi-a câștigat jobul sau nu, dar îmi amintesc de mine când uneori mă plâng de una și de alta și mă lupt să mă ridic la propriul standard de acum x ani.

Unde este simțul datoriei în România? Acei oameni care să lucreze până adorm pe masă, nu doar pentru bani, nu doar pentru un proiect sau altul, ci din convingere! Din convingerea ca ceea ce fac ei este bine, aduce un beneficiu, este un serviciu necesar.

Englezii zic “I offer my services”. Asta nu înseamnă că îți oferi timpul si degetele ci inventivitatea, capacitățile si creativitatea pentru scopul pe care ți-l propui. Și dacă nu-l obții, ți se spune discret “your services are no longer needed”.

Așa că vă întreb, cititori, votanți, electorat, aveți impresia că dintre cei doi candidati are vreunul simțul datoriei? Nu pentru țară, nu mă intereseaza sentimentul găunos al patriotismului declamat, al datoriei față de treaba bine făcută!

Este vreunul dintre ei reprezentantul pe care îl aşteptăm, cel care să uite de ideologii şi meschinării şi interese pentru împinge în ţipete societatea românească în epoca modernă, destrămând legăturile existente cu 50 de ani de comunism?

Credeţi că o să fiţi mulţumiţi după 5 ani de mandat Geoană sau încă 5 Băsescu?

Nu, nu veţi fi mulţumiţi, pentru că simţul datoriei nu îl au nici ei, dar nu îl avem nici noi. Şi de-asta avem conducătorii pe care îi merităm. Alegeţi acum, între două alegeri proaste, dar nu vă imaginaţi că se va schimba ceva.

O să spunem cu toții peste 5 ani “Mr X, your services are no longer needed”

P.S. Fac exerciţii de motivare a deciziei de a pleca din ţară. Ăsta e unul dintre motive, pentru că nu văd simţul datoriei în nimeni. Uneori îl văd în mine, am câte o scăpare, şi sper că, ajungând în alte ţări să îmi dezvolt latura dedicată. Ca să fie clar, “datorie” în sensul meu este dorinţa de a îţi folosi maximul de abilităţi în fiecare zi cu maximum de eficienţă în scopul propus. Nu este vreun slogan, vreun îndemn la patriotism sau la acţiune civică. Dar dacă pe voi vă motivează asta… who am i to judge. Sper că se vede din articol opţiunea mea politică: nici unul.

Scriu in timp ce astept la coada la o sectie speciala.
In jurul meu sunt tineri, studenti sa pana in 35 de ani.
Eu nu votez decat pentru a-l incuraja pe Remus si pe cei ca el ascunsi poate prin partide mai mari.
Oricum planul meu e ca in cinci ani sa nu ma mai intereseze direct alegerile, adica sa fiu plecat din tara.

Dar pentru curaj, sinceritate si secularitate il votez pe Remus.

Pentru jecmaneala in urmatorii 5 ani avem oricare dintre primele 3 optiuni.

Singura schimbare reala vine de la grupurile mici si hotarate si nu de la colosii gomosi ai majoritatii.

Daca v-ati saturat de dansatul in jurul mesei pe ritmuri de smangleala si mita da un semnal.
Rock the vote! Iesi din casa si voteaza Pletosul!

Stateam azi si ma uitam la biblioteca mea. Sunt mandru de ea ca am carti pe care le-am citit si apoi am vrut sa le pastrez pentru recitire si carti pentru care astept sa-mi fac timp.

Si am dat cu ochii de Divina Comedie. Am o editie destul de rara, tradusa de George Cosbuc si publicata in 1930 pe o foaie foarte frumoasa cu ilustratii desenate, o incantare.

Putine carti m-au influentat mai mult decat Divina Comedie, cu stratificarea si judecata morala puternica, cu discutiile si dragostea de oameni, cu povestea de iubire atat de frumos implinita doar din priviri.

In clasa a saptea cand am citit-o prima oara nu stiam sa discern ideile majore foarte bine, dar ele s-au asezat si sedimentat, formeaza o mare parte din personalitatea mea, si pot sa spun, cu mana pe text, ca daca Dante ar fi fost in viata si in trecere prin Romania, l-ar fi sustinut pe Remus la presedintie.

Dante era unul dintre cei mai ferventi critici ai imixitiunii bisericii in viata politica, si tineti minte ca Dante era membru al unui stat teocratic de drept.

Asa ca, daca am fi avut onoarea si bucuria de a-l avea printre noi pe cel mai mare poet al Italiei, precursorul Renasterii si vizionarul Alighieri, nu l-ati fi vazand tinandu-se de mana cu Basescu la discursuri in biserica, nu ar fi participat la adunari in biserici si n-ar fi inamanat icoane lui Geoana si probabil l-ar fi plesnit pe Crin Antonescu de se ducea invartindu-se in loc sa stea cu Teoctist la taifas.

Nu, Dante, omul cu milioane de rime si sute de mii de imagini, ar fi sustinatorul neprevazutului, “lipsitului de sanse”, barbosului si neadaptatului Remus Cernea.

Pentru ca drumul spre o societate sanatoasa nu trece prin curtea bisericii ci pe la poarta secularismului.

Pentru ca doar cand eviti intrebarea religioasa “Doamne, ce ar trebui sa fac?” ajungi la intrebarea rationala “Care e cea mai buna solutie in acest moment?” si esti gata sa iti asumi deciziile. Deciziile tale, ca om de stat si care reprezinta milioane de oameni diferiti nu pot veni din cer, ci trebuie sa fie efortul ratiunii si judecatii superioare de care trebuie sa dai dovada.

Pentru ca oricat ne-am glorifica trecutul, doar viitorul ar trebui sa ne intereseze in alegeri.

Iar viitorul inseamna a lasa religia sa-si ocupe locul in piata libera a ideilor si ideologiilor, sa fie analizata si discutata si sa vedem ce iese bun din ea.

Nu de “preoti cu crucea-n frunte” avem nevoie pentru a supravietui in viitor, ci de cercetare, educatie si cultura.

10% buget pentru Educatie si Cercetare?
Da, Remus, de acord.
Agricultura si tehnologii ecologice?
Fie!
Apararea si promovarea tolerantei si a drepturilor omului?
Daaaa!
Secularizare si taierea oricarui buget trimis catre orice biserici?
Da!!! Cu 7 maini si zece picioare si milioane de stampile da! E cel mai bun pas catre un viitor in care as fi mandru de Romania.

Mi-l si imaginez pe Dante, el cel exilat pentru scrierile lui, zambind peste veacuri catre ideile si lupta lui Remus de atatia ani din ONG-uri si din politica.

Ideologiile goale de continut, cele gresite si cele prost aplicate vor supravietui o vreme
In schimb ideile stralucitoare, cele care schimba lumea, cele care aduc progresul si beneficii tuturor, aceste idei nu vor muri niciodata.

Alegeti ce va doriti…

In urma unei abordari pe care ma bucur ca n-au considerat-o ciudata (le-am scris de pe un email cu id cel putin suspicios), TU.ro, probabil cel mai bun site de tricouri personalizate din Romania, a fost de acord sa acorde premiu 1 (un) tricou la concursul meu de aici

Ca sa recapitulam ce premii am:

1. O carte a lui Richard Dawkins (the latest and greatest)

sau

2. 150 de lei ce pot fi donati unui ONG (tocmai am mărit suma la 150 de RON)

amandouă împreună cu

3. Un tricou de la Tu.ro (la alegere)

Dupa cum v-am promis premiile vor creste regulat insa nu la nesfarsit.

Am sters si toate comentariile de la acea postare asa ca va astept la o discutie pe topic. Va anunt ca voi fi extrem de rapid in a sterge orice post de acolo care nu aduce in discutie designul inteligent.

Cateva imagini cu tricourile de la www.tu.ro

Remus Cernea poate să poarte o discuție rațională

Remus Cernea poate să aducă argumente nu injurii

Remus Cernea nu a făcut pe nimeni “țiganca împuțită”, “păsărică”, “găozar”, “măi animalule”,  ”prostănac” sau “față de bideu”

Remus Cernea acceptă și apreciază diferența și pe cei diferiți și consideră diferența punctul de plecare pentru discuțiile civilizate.

Remus Cernea este o alternativă reală la politicienii de astăzi.

Remus Cernea nu are un trecut dubios, afaceri cu statul și licitații câștigate pe ascuns.

Remus Cernea știe sa vorbească în engleză!

Remus Cernea luptă pentru drepturile omului. Adică ale tale și ale mele!

Remus Cernea avea 15 ani în 1989. În sfârşit vom putea alege un candidat care nu a fost influențat de doctrina comunistă, un candidat căruia nimeni nu are ce sa îi reproșeze în privința regimului anterior.

La 20 de ani dupa Revoluție avem în sfârșit un candidat onorabil.

Nu contează că șansele lui sunt mici, tu trebuie să dai un mesaj politicienilor, să le arăți că nu mai ai încredere, că nu mai poți fi păcălit, că te-ai săturat să nu ai ce vota, că ei nu îți mai reprezintă interesele.

Acordă o sansă unui candidat independent, pentru ca România să aibă o sansă la o democrație adevărată.

Voteaza Remus Cernea pentru a avea (măcar) un președinte curat.

Wow, am primit un email de la un iesean pe nume Bogdan care se ocupa cu spamat forumuri si directoare de anunturi pentru a castiga bani intr-un joc online.

Si e manelist. Va dati seama ca ne cunoastem de mici si am crescut impreuna.

Mail-ul lui e mai jos, si urmeaza raspunsul meu:

alt titlu nu ai putut sa iti alegi? esti tampit sau te prefaci…doar!!!!!ce-ar fi sa ma leg si eu de tine!!!

Esti prost de tot? cat creier ai in craniu ala al tau?

Daca tu esti ateu sau ce sustii in blogul tau/blogurile tale , atunci vezi-ti de treaba, si nu publica lucruri care sa-i afecteze si pe altii! Cum ar fi sa-mi fac si eu cateva bloguri si site-uri cu tine , in care sa-ti aduc reclama proasta, ba mai mult daca nu iei o atitudine concreta, aspura problemei pe care ti-am adus-o la cunostinta , atunci voi avea eu grija de tine! si cu siguranta si altii, cu atat mai mult daca fac cunoscut acest lucru public, asa cum trebuie, ca la carte!

Vezi-ti de traba, si fii o persoana serioasa, si nu mai ironiza, sau “lua pe cinava pe sus” crezandu-te deasupra tuturor!

Observati ca mi-a adus o problema concreta la cunostinta? O puteti identifica?

Raspunsul:

Salut,
Habar n-am cine esti si despre ce vorbesti dar apreciez efortul de a scrie un email.
Pacat ca nu pot aprecia altceva.
La care titlu te referi? La titulatura blogului?
Daca asta e problema intreaba-l pe marius cruceru (baptist fundamentalist – propria declaratie n.a) de ce a scris o postare cu acelasi titlu. Cauta la el pe blog www.mariuscruceru.ro

In rest amenintarile tale sterile si in special amenintarile de violenta sunt hilare.
In rest fa ce bloguri si site-uri vrei, eu spre deosebire de tine, nu o sa ma crizez ca un nebun
Daca nu-ti convine ceva pe internet inchide fereastra si nu te mai uita.

Adio si sanatate mintala maxima,
Mihaela

Va mai dau, daca mai scrie ceva.

Cum singura informatie despre el e adresa de email, am google-it adresa si asta e rezultatul:

http://www.google.ro/search?q=tbogdanv_2008&hl=ro&rlz=1C1GGLS_roRO330RO330&filter=0

BTW, public service announcement, daca dati un email la adresa mea care e disponibila public pe internet, asteptati-va sa ajunga aici daca vorbiti asa.